Anii 1990-1999

Fotbalul feminin se juca organizat  în România de mai bine de două decenii. Echipele aparțineau fabricilor, cooperativelor meșteșugărești sau instituțiilor (precum CFR)  și jucau în competiții neoficiale.

Între 22 aprilie și 24 iunie are loc prima competiție oficială „Cupa Libertatea”, organizată  pe patru zone geografice: București, Brașov, Constanța, Baia Mare și la care participă 24 de echipe.

Se înființează Echipa Națională a României. Pe 8 mai la ora 10 aproape 200 de jucătoare de la echipe din toată țara vin pentru selecții la Stadionul „23 August”.

Echipa Națională are un un debut promițător. Seria victoriilor meciurilor amicale începe cu turneul internațional „Citta di Messina” din Italia. 

În toamnă începe primul Campionat Național de fotbal feminin  împărțit în 2 divizii : 12 echipe în Divizia A și 30 de echipe în Diviza B împărțită în 3 serii.

Echipele marilor fabrici și companii de stat precum ICIM Brașov, CFR Craiova, Confecția Botoșani etc. strâng mii de suporteri la stadion. Acestea se bazează pe susținere din partea angajaților care, în unele cazuri, continuă să achite cotizațiile  din care erau susținute activitățile sportive.

Jucătoarele celor mai puternice echipe sunt angajate cu carte de muncă în fabrici și „sunt scoase din producție” pentru a se dedica activității sportive.

România se clasează pe locul 2 cu 5 puncte după Olanda, fiind neînvinsă.

Procesul de dezindustrializare a afectat profund fotbalul feminin. Privatizarea și dispariția fabricilor duce și la desființarea echipelor care aparțineau acestora. Treptat campionatul începe să se contracte. Jucătoarele încep să fie într-o continuă căutare a unei echipe la care să-și continue activitatea. 

Motorul Oradea devine campioana României.

Printre echipele care au dispărut se numără și ICIM Brașov (devenită Fartec Brașov), CFR Constanța, Steaua Sterom sau Venus Brăila (fosta Voința).